1. Aș vrea și mai fierbinte să-Ți slujesc,
și mai curat și mai deplin cu spor.
/: Mai dulce voia Ta s-o-nfăptuiesc, :/
/: Ajută-mi, scumpul meu Mântuitor! :/

R: Aceasta-i ruga mea,
și vreau să fie-n ea
/: al voii Tale dor, :/
Ajută-mi scumpul meu Mântuitor!

2. Deși vrăjmașu-i tot mai îndârjit
și suflă peste mine-al urii nor,
/: eu mă adun în Tine liniștit! :/
/: Ajută-mi, scumpul meu Mântuitor! :/

3. Când trec prin valea umbrei morții grea,
și mă încearc-al spaimelor fior,
/: știu, prin credință, că-s în mâna Ta! :/
/: Ajută-mi, scumpul meu Mântuitor! :/

4. Și nu doresc nimic decât să pot
să trec pe-acest pământ, biruitor,
/: să Te înalț pe Tine peste tot! :/
/: Ajută-mi, scumpul meu Mântuitor! :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 109.